EuRo.Hu


    Întrebări de Gábor Ébli


    Câte un exemplar din „EuRoFlag“ de 2META se află în două colecții maghiare private. Gábor Hunya (născut în 1953) lucrează ca analist economic în Viena, petrecându-și viața între capitala Austriei și cea a Ungariei. Dat fiind că proiectele sale de cercetare sunt dedicate Europei de Est, colecția sa include poziții contemporane din România și Ungaria, care au deseori un puternic conținut politic; a se vedea Bucharest – Budapest Bridge: Contemporary Romanian and Hungarian Arts. The Gábor Hunya Collection, ed. Emese Kürti (Vince Books, Budapesta, 2009). Lajos Ludman (născut în 1960) este un om de afaceri din Budapesta, cu o amplă colecție de artă maghiară modernă și contemporană, interesat de selectarea altor lucrări din Europa de Est, precum cele ale grupului sloven IRWIN.
     
    Cum ați auzit de 2META?
    G. H.: I-am întâlnit pe Maria și pe Romelo în una din frecventele mele vizite la București, unde conduceau o galerie de artă fascinantă. De asemenea, am vizitat standul 2META de la târgul din Viena din 2006, unde a fost prezentat proiectul „EuRoFlag“. 2META se afla într-o perioadă inovatoare, atât din punctul de vedere al substanței, cât și al tehnicii lucrărilor. Au prezentat proiecte îndrăznețe folosind tehnologii digitale. Totodată, am început să îl apreciez pe Romelo pentru munca sa curatorială, pentru efortul și banii pe care îi investise în „Bienala Tinerilor Artiști“ și revista programatică, CMYK.
    L. L.: După ce am auzit de această colecție trans-culturală, în vara anului 2009 l-am vizitat pe Gábor Hunya în Budapesta. Acolo am descoperit EuRoFlag și m-a impresionat imediat. Era prima data când auzeam de 2META. Când i-am spus lui Gábor că îmi place această lucrare extrem de mult, mi-a explicat contextul și cine erau 2META, adică Maria Manolescu și Romelo Pervolovici.
     
    De ce ați ales exact această lucrare?
    G. H.: Mi-au plăcut atât semnificația, cât și forma lucrării. Proiectul „EuRoFlag“ a fost pregătit în timpul negocierilor de aderare a României la UE. În această relație, România accepta regulile și nu avea niciun mijloc de a lupta pentru derogări. Simbolul deformat și supradimensionat al stelelor UE care îmbrățișează mărunta Românie exprimă această relație inegală. Atmosfera dominantă din România la momentul acela era o acceptare totală și necondiționată a oricărui rezultat care avea să conducă spre dobândirea statutului de membră deplină. Folosirea unor simboluri puternice și a unor culori curate în „EuRoFlag“ este tinerească și optimistă, exprimând această EUforie. Dar deformarea stelelor transmite violență și anxietate. De fapt, nu se putea anticipa ce schimbări va aduce statutul de țară-membră. Nu s-a oferit nici măcar o protecție efemeră industriei textile și vestimentare din România, care avea să dispară în câțiva ani sau în raport cu deținerea terenurilor agricole de către străini. Dincolo de conotațiile bogate și provocatoare, îmi place foarte mult felul în care își prezintă cei doi artiști ideile. Reprezenta totodată o inovație tehnică: EuRoFlag a fost prima lucrare de artă printată special pentru mine.
    L. L.: Sper că nu este o contradicție în termeni să spun că EuRoFlag“ este o lucrare conceptuală foarte expresivă. Privind-o prin prisma peisajului contemporan maghiar, am descoperit că are un context politic proaspăt, provocator și semnificativ.
     
    A fost expusă lucrarea de când se află în colecția dumneavoastră?
    G. H.: Dați-mi voie să vă explic de ce am două versiuni ale lucrării. Prima, și cea originală, din 2005, este de 100x100 cm și am cumpărat-o la târgul din Viena, în 2006. A fost parțial deteriorată când colecția mea a fost adusă înapoi, după expoziția din 2008, din București. Romelo s-a oferit să printeze încă una, de 120x120 cm. De asemenea, în perioada aceasta a fost pregătit un print pentru Lajos Ludman, ambele fiind aduse la Budapesta în toamna anului 2009. (În catalogul actual, deși dimensiunea printului este de 102,5 cm, acesta are 100 cm înrămat, printul acoperind și marginile.) Lucrarea din colecția mea a fost expusă pentru prima dată la „Bucharest-Budapest Bridge“, o expoziție care a avut loc atât la Căminul Artei, cât și la Institutul Cultural Maghiar din București, în noiembrie 2008. Revista de arte vizuale coordonată de grupul 2META, CMYK, a publicat un număr special cu această ocazie. A doua oară, lucrarea a fost expusă când am aniversat 60 de ani, „HG60 – Esztétikai engedetlenség“ („Nesupunere estetică“), la MÜSZI, în Budapesta, pentru doar câteva zile, de pe 29 martie până pe 1 aprilie 2013. (A se vedea http://artycok.tv/lang/en-us/19355/hg60-aesthetic-disobedience.)
     
    Gábor Ébli
    curator, profesor asociat


    Budapest – Vienna, 4 Iulie 2016